Daca alegi sa le faci la cuptor (asa cum am facut eu), iti recomand sa alegi costite degrasate or un pic de grasime pe pe ele este mai potrivita daca le faci pe gratar cu carbuni. Deoarece costitele aveau un strat generos de carnita peste ele, am decis sa le incrustez cu un cutit mai taios. Lucrul asta a ajutat sa se intrepatrunda mai bine cu niste arome iar mai tarziu, sa se coaca uniform.
Boabe de coriandru, piper negru, sare grunjoasa, ardei iute uscat – toate macinate impreuna. Cu amestecul asta si inca vreo 4 linguri de ulei de masline, un strop de sos de soia plus 2 linguri de zeama de lamaie, am frecat bine costitele pe toate partile dupa care le-am infofolit in folie de plastic si am dat mumiile la frigider pentru vreo 12 ore.
Sirop de artar, zahar brun, piper negru, scortisoara, miere – le aducem la punctul de fierbere, adaugam o lingurita mica de amidon dizolvat in 2-3 linguri de apa rece. Mai dam intrun clocot. Strecuram. Lasam sa se racoreasca.
Am asezat costiele intr-o tavita mai adanca. Le-am pus pe laterala si le-am rasucit asa ca am format o coroana. In mijloc am aruncat o ceapa, o capatina de usturoi si am turnat o cana cu vin alb. Am acoperit tava cu folie de aluminiu si am dat-o la cuptor. 180 grade celsius.
Dupa o ora, costita a mai lasat din suc si s-a patruns bine cu arome acolo sub folie. Am scos si am asezat costitele pe grill si am dat inapoi la cuptorul de data asta un pic mai incins… cam pe la 220 de grade. La fiecare 15 minute am tot uns costitele cu glazura, timp de o ora si jumatate, asa.
Zeama in care s-a facut carnea anterior nu s-a pierdut. Am pisat usturoiul, am adaugat un sfert de pachet de unt, sare/piper si am lasat sa scada putin la foc iute. Sosuletul a mers frumos peste piure de cartofi cu vinete. Costitele deasupra.
Tu cum faci costitele?